În seara de Ajun, stelele clipesc ca niște clopoței mici, iar în inimi se aprind luminițe de bunătate.
Zâna Povestitoare
De unde începe povestea?
Demult, demult, într-o noapte albă, s-a născut un bebeluș pe nume Iisus. Oamenii au fost atât de
bucuroși, încât au cântat, au aprins lumini și au spus tuturor vestea cea bună.
Mai târziu, în țara noastră, bunici și bunicuțe au păstrat această poveste vie: au colindat, au
împodobit brăduți și au împărțit bunătate. Așa s-a născut sărbătoarea caldă pe care o iubim: Crăciunul.
Crăciunul în România, pe scurt
La noi acasă, Crăciunul înseamnă familie, îmbrățișări și zâmbete. Copiii cântă colinde, brăduțul se
luminează „clic!”, iar pe masă miroase a cozonac și portocale. Uneori, demult, bucuria se spunea în șoaptă, dar
oamenii au ținut lumina în inimă și au mers mai departe.
Ce înseamnă „ziua cea mai scurtă”?
Când vine iarna, avem o zi foarte scurtă — ca o clipită. Spunem că soarele merge la nani mai devreme.
Apoi, puțin câte puțin, zilele cresc la loc. De aceea aprindem luminițe: ca să ținem vie lumina și să ne amintim de
bucurie.
De ce?
- Brad împodobit cu stea în vârf și globuri colorate
- Colinde vesele la uși: „Bună seara, gazdă aleasă!”
- Cadouri surpriză de la Moș Crăciun și renii lui
- Cozonac pufos, mere coapte și miros de scorțișoară
Crăciunul este un timp al faptelor bune: spunem „te iubesc”, împărțim jucării și o felie de cozonac, și
facem loc la masă pentru oricine are nevoie.
Hai la joacă — dialoguri de poveste
- Copil: „Bunico, de ce punem steaua în vârful bradului?”
- Bunica: „Ca să ne amintească de steaua care a luminat drumul spre bunătate.”
- Moș Crăciun: „Eu aduc daruri, dar voi aprindeți magia când spuneți „mulțumesc” și „te rog”.”
- Brăduțul: „Ține-mă de mână cu privirea — globurile mele sunt zâmbetele voastre!”
Acum e rândul tău: Tu ce colind știi? Ce faptă bună vei pune azi sub brăduț?
Lasă un comentariu